Istoria rasei Orpington

Sfarsitul secolului XIX a marcat asa-numita "febra a gainilor", respectiv un mare interes al publicului pentru carne de pasare si oua de calitate.

Pasionat avicultor din comitatul Kent, William Cook si-a dorit realizarea unei noi rase care sa satisfaca exigentele privind carnea de pasare , dar si dorinta unui numar cat mai mare de oua maronii, proaspat intrate in atentia consumatorilori.
In acest sens, in jurul anului 1880, Cook a inceput utilizand gaini Plymuth rock barat si cocosi Minorca, hibrizii rezultati fiind apoi incruscisati cu masculi de Langshan, varietatea fara penaj pe picioare.
Practic, Cook a utilizat in rasa nou creata gaini din trei continente, Europa, America de Nord si Asia, cu mentiunea ca gainile Langshan erau de putina vreme importate in Europa.

A rezultat astfel in anul 1886 rasa Orpington, varietatea obtinuta fiind de culoare neagra, culoare care era mai putin afectata de smogul si poluarea specifice Angliei acelor vremuri si cu un evident avantaj in expozitii.
Succesul acestei rase cu certe valente utilitare a fost semnificativ, iar William Cook s-a dovedit a fi un bun intreprinzator, cererea pentru aceste pasari fiind remarcabila atat in Regatul Unit, cat si in alte tari din mai multe continente, SUA si Australia fiind printre principalele beneficiare. Astfel, este cert ca primele exemplare de orpington negru au ajuns in Australia inainte de anul 1900, iar actualul Australorp este cu siguranta aproape de vechile exemplare orpington negru. Mai mult, prima expozitie din America la care au participat gainile Orpington a fost in anul 1980, Cook dovedindu-se un adevarat profesionist in marketing.

Un moment de cotitura in evolutia acestei rase a fost anul 1891, an in care un alt crescator englez, Josef Partington, a prezentat propria versiune de orpington negru, rezultata din incrucisari cu cocosi de Cochinchina negru. Semnificativ diferite, pasarile astfel obtinute apareau mai mari, mai robuste si cu un penaj mai pufos, tipul Partington fiind rapid apreciat in crescatoriile timpului.
Este de remarcat ca Partington a sustinut ca linia sa nu are nimic in comun cu gainile realizate de Cook, fiind realizata prin alte incrucisari care nu au utilizat exemplarele din Kent. In acest fel, Partington a realizat trecerea de la pasari Orpington cu destinatie utilitara la pasarile de frumusete, cu diminuarea pe masura a calitatilor de consum ale acestei rase.

Intuind ca poate pierde paternitatea rasei si succesul obtinut, Cook creeaza o a doua varietate de orpington, varietatea alba.

Continuadu-si drumul, Cook se adapteaza la noile cerinte, iar in anul 1898 creeaza varietatea Orpington galben, utilizand incrucisari de cocosi Hamburg aurii si gaini Dorking, la final gainile rezultate fiind incrucisate cu masculi de Cochinchina galben.
Practic, varietatile alb si galben nou obtinute nu aveau nimic in comun cu deja realizata varietate neagra, acest lucru starnind o serie de controverse la acel timp. In acest sens, Black Orpington Club nu a acceptat exemplarele de alta culoare, fiind apanajul celor care cresteau gaini in orase. Prin urmare, au luat fiinta alte doua cluburi, corespunzator celor doua noi culori, iar succesul inregistrat de varietatea galbena a fost in principal printre crescatorii rurali, sustinut si de coincidenta culorii acestor pasari cu insemnele de culoare ale regimentului local.